1. M-auzi cum cânt şi totuşi
nimic nu-mi spui, ci stai.
De ce nu mă mai mustri,
cum mai de mult făceai?
Mă vezi cum fac şi totuşi
mă Iaşi să fac aşa.
De ce nu mă mai mustri,
cum mă mustrai cândva?

2. Mă ştii cum merg şi totuşi
mă Iaşi să merg cum vreu.
De ce nu mă mai mustri,
ci stai și taci mereu?
M-asculţi cum spun şi totuşi
mă laşi cum vreau să zic.
De ce nu mă mai mustri,
şi nu-mi mai spui nimic?

3. O, oarba mea trufie
cum mi Te-a-ndepărtat,
şi duhul meu cel mândru
ce nu-i plăcea mustrat.
Azi taci, dar gol şi veşted
e-ntregul meu hotar,
şi searbădă-i cântarea
şi truda-i fără har.

4. /: Cu inima zdrobită,
nimic nu-Ți cer așa,
Isuse, ca mustrarea
ce mă-ndrepta cândva. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 369.
Autor text: Traian Dorz.