1. Încă puţin şi ce s-a spus, curând o să se-arate,
se vor vedea atuncea cât erau de-adevărate,
se va vedea că este-un iad şi este-o judecată,
se va vedea cât de-nşelaţi sunt cei ce-au râs odată.

2. Încă puţin şi tot ce-i azi neghină şi ocară,
trimişi cereşti vor arunca în focul mai de-afară,
şi seceriş nemaivăzut va trece peste lume,
că ziua groazei a sosit tot răul să-I sugrume.

3. Încă puţin şi semne mari, puteri ne-nchipuite,
se vor ivi cutremurând privirile-ngrozite.
Şi toţi cei care n-au primit credinţa mântuirii,
primi-vor crezul blestemat al hulei şi-al pieirii.

4. Încă puţin şi Dumnezeu cel viu în veci deodată,
ivi-Se-va zdrobind pe veci minciuna apostată.
Încă puţin, dar pân-atunci dureri cum n-au fost încă
vor încerca nimicitor credinţa cea adâncă.

5. Fiţi treji şi vă rugaţi voi toţi câţi mergeţi către aceste
nemaivăzute vremi şi stări căzute fără veste,
orice-aţi vedea şi-aţi auzi pe voi să nu vă-nşele
căci vai de cei ajunşi atunci nepregătiţi în ele!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 363.
Autor text: Traian Dorz