1. Cu ce rămâi din toate
spre câte-n lume-alergi?
Cu tine-n veşnicie
ce ai să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
pe care-i strângi zgârcit,
/: când moartea o să-ntrebe
tu pentru ce-ai trăit? :/

2. Cu ce rămâi din câte
podoabe cauţi să-mbraci,
când alţii n-au nici zdrenţe
și tremură săraci?
Cu ce rămâi din slava
deşartă ce ţi-ai strâns,
/: când o să vină focul
cu scrâşnet şi cu plâns? :/

3. Cu ce rămâi din câtă
grăsime-mpovărezi,
sau din frumseţea care
mereu ţi-o subţiezi?
Cu ce rămâi în urma
cumplitului pârjol,
/: când toate-arzând, pleca-vei
sărac, nebun şi gol? :/

4. Când Domnul o să vină
cu slavă sau cu munci,
când tot ce-ai azi pieri-va
cu ce rămâi atunci?
Cu ce rămâi în urma
cumplitului pârjol,
/: când toate-arzând, pleca-vei
sărac, nebun şi gol? :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 362.
Autor text: Traian Dorz