1. Voi toţi câţi predicaţi iubirea,
Pe munţi plutiţi şi-n văi să staţi.
Pe munţii 'nalţi ai curăţiei,
Și-n văi, mai jos, ca toţi ceilalţi.
Pe munţi, căci Domnul e lumină,
Și-n văi, căci Domnul e smerit.
- Voi toţi câţi predicaţi iubirea,
N-aveţi alt loc mai potrivit.

2. Voi toţi câţi împărţiţi dreptatea,
Pe-un mal înalt şi-ngust să staţi,
Pe-un mal înalt - în văzul lumii,
Și-ngust mai drepţi ca toţi ceilalţi
Că-n DomnuI-nu e părtinire,
Și Domnul nu-i şovăitor.
- Voi toţi câţi împărţiţi dreptatea,
N-aveţi un alt loc mai uşor.

3. Voi toţi câţi spuneţi adevărul,
De foc şi drum vă pregătiţi.
De foc, căci focul e-ndrăzneală.
De drum, căci drumu-l moşteniţi,
- Cât Dumnezeu este-ncercare.
Și cât în lume-i domn cel rău,
Tu cel ce aperi adevărul,
Surghiunul este locul tău!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 231.
Autor text: Traian Dorz.