1. Numai Tu le saturi toate
cu belşug şi-ndestulare,
numa-n Tine-şi află totul
orice cuget şi suflare.
Numai Tu dai să rămână,
numai Tu-mplineşti să treacă
numai mâna-Ți nu se-nchide,
numai harul Tău nu seacă.

2. Numai Tu nu-Ți muţi iubirea,
de la ce-ai ales odată,
numai Tu păstrezi statornic
ce-ai promis întâia dată.
Numai mila Ta-ndelungă
iartă-n veci neobosită,
numai paza mâinii Tale
izbăveşte de ispită.

3. Numai Tu spui Adevărul,
numai glasul Tău nu minte,
numai dragostea-Ți rămâne
neschimbată şi fierbinte.
Orice nouă binefaceri
ce Ți le reverşi spre lume
mi-nmulţesc recunoştinţa
şi iubirea spre-al Tău Nume.

4. Din şuvoaiele-ndurării
mâinii Tale-mbelşugate,
numai Tu, Isuse Doamne
ne'ncetat le saturi toate.
Orice nouă binefaceri
ce Ti le reverşi spre lume
mi-nmulţesc recunoştinţa
şi iubirea spre-al Tău Nume.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 320.
Autor text: Traian Dorz