1. Între cea mai 'naltă culme
și-ntre cel mai jos afund,
când mă 'nalţ cu-ncredinţare
când cu teamă mă scufund.

R1: Cum păcatu-i stricăciunea
sufletului desfrânat,
stricăciunea e păcatul
trupului ispitei dat.

2. Cum sfinţenia-i podoaba
sufletului credincios,
este-a trupului podoabă
sfântul umblet Cu Hristos.

R2: Când păcatul stăpâneşte
sufletul ispitei dat,
e păcat orice tăcere
Şi-orice vorbă e păcat.

3. Dar când Duhul Sfânt, fiinţei
tot adâncul i-a pătruns,
sfântă e în tot ce-arată,
sfântă-n tot ce are-ascuns.

R3: Cei răi chiar trăind alături,
despărțiți de veacuri sunt,
dar cei buni şi dragi sunt veşnic
înfrăţiţi până-n mormânt.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 322.
Autor text: Traian Dorz.