1. Slăvit să fie Domnul,
în viaţa noastră-n toată,
nimic să nu-ntineze
lucrarea Lui curată.

R: Slăvit, slăvit să fie
acum şi-n veşnicie,
Stăpânul nostru mare,
că-I vrednic de-nchinare!
Slăvit, slăvit să fie
în sfânta-mpărăţie,
să cânte-a Lui oştire,
mărire-n veci, mărire!

2. Slăvit să fie Domnul,
prin vremi cu nori, sau soare,
El este-Acelaşi, veşnic
Izvor de îndurare.

3. Slăvit să fie Domnul,
prin cântec şi trăire,
prin muncă şi odihnă,
prin rugă şi jertfire.

4. Slăvit să fie Domnul!
Nu-i mai frumos pe lume,
decât să 'nalţi oriunde
dumnezeiescu-i Nume.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 315.