Viaţa se grăbeşte, o, nici tu să nu stai, aleargă şi te luptă, c-aşa puţin mai ai. Şi timpul se grăbeşte, căci vremea s-a scurtat, mai grabnic vine noaptea și-atât de mult ai stat.
Strofă 2
Şi lumea se grăbeşte spre-un neaşteptat sfârşit şi toate-ţi fug şi toate îţi strigă: fii grăbit. Şi moartea se grăbeşte priveşte doar un pas şi-o clipă, între dânsa şi tine-au mai rămas.
Strofă 3
Şi Domnul Se grăbeşte să vină în curând, doar tu-ntârzii, tu singur pierzând, mereu pierzând. O, măcar azi ascultă grăbindu-te să vii, zadarnice-s oricâte regrete prea târzii.
Strofă 1
Viaţa se grăbeşte, o, nici tu să nu stai, aleargă şi te luptă, c-aşa puţin mai ai. Şi timpul se grăbeşte, căci vremea s-a scurtat, mai grabnic vine noaptea și-atât de mult ai stat.
Strofă 2
Şi lumea se grăbeşte spre-un neaşteptat sfârşit şi toate-ţi fug şi toate îţi strigă: fii grăbit. Şi moartea se grăbeşte priveşte doar un pas şi-o clipă, între dânsa şi tine-au mai rămas.
Strofă 3
Şi Domnul Se grăbeşte să vină în curând, doar tu-ntârzii, tu singur pierzând, mereu pierzând. O, măcar azi ascultă grăbindu-te să vii, zadarnice-s oricâte regrete prea târzii.
1 / 1▲
1. Viaţa se grăbeşte,
o, nici tu să nu stai,
aleargă şi te luptă,
c-aşa puţin mai ai.
Şi timpul se grăbeşte,
căci vremea s-a scurtat,
mai grabnic vine noaptea
și-atât de mult ai stat.
2. Şi lumea se grăbeşte
spre-un neaşteptat sfârşit
şi toate-ţi fug şi toate
îţi strigă: fii grăbit.
Şi moartea se grăbeşte
priveşte doar un pas
şi-o clipă, între dânsa
şi tine-au mai rămas.
3. Şi Domnul Se grăbeşte
să vină în curând,
doar tu-ntârzii, tu singur
pierzând, mereu pierzând.
O, măcar azi ascultă
grăbindu-te să vii,
zadarnice-s oricâte
regrete prea târzii.
I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 311.
Autor text: Traian Dorz.