1. Nu-Ți pot privi lumina,
Căci ochii mei de lut
Mi-i arde strălucirea
Ci stau uimit şi mut.
Nu-Ți desluşesc Cuvântul
Nici Taina nu-Ți dezleg,
Cu mintea mea săracă
Privesc şi nu-nţeleg.

2. Urechea mea ascultă,
Fiinţa-ntreagă-mi vrea,
Dar ce puţin cuprinde
Din tot ce-i lângă ea.
Ce mult aş vrea Isuse
Din tot ce-aud cu jind,
Netăinuit dorinţa
Și gândul să-Ți desprind.

3. Mi-aplec spre-a Tale glezne
Obrajii-nlăcrimaţi,
Cerându-Ți Adevărul
Ce nu-l văd să-mi araţi.
Şi să mă 'nalţi pe Stânca
La care n-am ajuns,
De unde tot adâncul
Să-Ți pot vedea pătruns.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 303
Autor text: Traian Dorz.