1. Pe un deal depărtat,
un crin alb sângerat
suspina între spini plin de dor.
Însă El nimănui
nu Și-a spus taina Lui,
că El viața-Și dădea tuturor!

R1: Știi tu oare, prietene drag,
că Isus, Crinul frânt între spini,
a murit pe-acel deal depărtat
ca și tu să fii crin între crini?

2. Pe un deal ca de iad,
sub o cruce de brad,
chipul mamei tăcut priveghea!
Dar Isus, Fiul ei,
între inimi de lei,
Se ruga suspinând pentru ea!

R2: Știi tu oare, prietene drag,
că Isus, când pe lemn Se ruga,
când murea pe-acel deal depărtat,
S-a gândit și la inima ta?

3. Pe un nor ca pe-un gând,
va veni în curând,
Crinul alb ce plângea plin de dor.
Și noi toți, vechii spini,
ce prin El suntem crini,
vom zbura lângă El sus pe nor!

R3: Știi tu oare, prietene drag,
că și tu poți să zbori cu noi sus,
dacă azi pe-acel deal depărtat,
vrei să vii să-L cunoști pe ISUS!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 138.
Autor text: Costache Ioanid