Pe un deal depărtat,
un crin alb sângerat
suspina între spini plin de dor.
Însă El nimănui
nu-i spunea taina Lui
că El viața-și dădea tuturor.

Știi tu oare, prietene drag,
că Isus, crinul frânt între spini,
a murit pe-acest deal depărtat,
ca și tu să fii crin între crini?

Pe un deal ca de iad,
sub o cruce de brad,
o măicuță veghea lăcrimând.
Dar Isus, Fiul ei,
între inimi de lei,
se ruga și plângea pentru ei...

Știi tu oare, prieten drag,
că Isus, când pe-un lemn se ruga,
când murea pe-acel deal depărtat,
s-a gândit și la inima ta...

Pe un nor, ca pe-un gând,
va veni în curând
crinul alb ce plângea plin de dor.
Și noi toți, vechii spini,
ce prin El suntem crini,
vom zbura lângă El, sus pe nor!

Știi tu oare, prietene drag,
că și tu poti să zbori cu noi, sus,
dacă azi, pe-acel deal depărtat,
vrei să vii să-L cunoști pe Isus!