1. Doamne, ce sărac e-acela
Care pâinea lui nicicând
Nu şi-o-mparte ca s-aline
Foamea unui mai flămând.
Doamne, cât de orb e-acela
Ce se uită numa-n jos
Și nu vede-n veci lumina
Mântuirii lui Hristos.

2. Doamne, cât de surd e-acela
Lângă care-atâta har
Cântă, cheamă şi suspină
Și se roagă în zadar.
Doamne, cât de rob e-acela
Care-i lacom şi zgârcit,
Care-şi poate-nchide mâna
Dinspre semenul lipsit.

3. Doamne, ce-ngheţat e-acela
Care n-are-n sânul lui
Nici o rază de iubire
Spre durerea nimănui.
Doamne, ce pierdut e-acela
Ce se vrea necredincios,
Căci râzând calcă-n picioare
Harul lui, de la Hristos.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 309.
Autor text: Traian Dorz.