Nu fi un steag ce doar arată numai vântul, Și de la nimeni nu primi uşor cuvântul. /: Rămâi ascultător pân-la sfârşit, statornic, În tot ce ştii că Domnu-a poruncit puternic. :/
Strofă 2
Nu tremura ca plopul de-orice adiere, Când vreo ispită grea lăuntrul tău ţi-l cere. /: Oricând vreun vântişor de prigonire bate, Tu ţine spada de-ncercare şi răzbate. :/
Strofă 3
Căci numai peştii morţi de apă-s duşi la vale, Tu fii ca un stejar mai neclintit pe cale. /: Adevărat! E greu să te lipseşti de toate, Dar prin credinţă, tu, vedea-vei că se poate. :/
Strofă 4
Un pierde-vară-n veci nu ia Împărăţia, Ci-i dată doar la cei ce-şi ţin credincioşia. /: Ca stânca-n valuri fii statornic în slujire, Și-ndreaptă ne-ncetat pe toţi spre mântuire. :/
Strofă 1
Nu fi un steag ce doar arată numai vântul, Și de la nimeni nu primi uşor cuvântul. /: Rămâi ascultător pân-la sfârşit, statornic, În tot ce ştii că Domnu-a poruncit puternic. :/
Strofă 2
Nu tremura ca plopul de-orice adiere, Când vreo ispită grea lăuntrul tău ţi-l cere. /: Oricând vreun vântişor de prigonire bate, Tu ţine spada de-ncercare şi răzbate. :/
Strofă 3
Căci numai peştii morţi de apă-s duşi la vale, Tu fii ca un stejar mai neclintit pe cale. /: Adevărat! E greu să te lipseşti de toate, Dar prin credinţă, tu, vedea-vei că se poate. :/
Strofă 4
Un pierde-vară-n veci nu ia Împărăţia, Ci-i dată doar la cei ce-şi ţin credincioşia. /: Ca stânca-n valuri fii statornic în slujire, Și-ndreaptă ne-ncetat pe toţi spre mântuire. :/
1 / 1▲
1. Nu fi un steag ce doar arată numai vântul,
Și de la nimeni nu primi uşor cuvântul.
/: Rămâi ascultător pân-la sfârşit, statornic,
În tot ce ştii că Domnu-a poruncit puternic. :/
2. Nu tremura ca plopul de-orice adiere,
Când vreo ispită grea lăuntrul tău ţi-l cere.
/: Oricând vreun vântişor de prigonire bate,
Tu ţine spada de-ncercare şi răzbate. :/
3. Căci numai peştii morţi de apă-s duşi la vale,
Tu fii ca un stejar mai neclintit pe cale.
/: Adevărat! E greu să te lipseşti de toate,
Dar prin credinţă, tu, vedea-vei că se poate. :/
4. Un pierde-vară-n veci nu ia Împărăţia,
Ci-i dată doar la cei ce-şi ţin credincioşia.
/: Ca stânca-n valuri fii statornic în slujire,
Și-ndreaptă ne-ncetat pe toţi spre mântuire. :/
I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 306.
Autor text: Ioan Marini.
-dupa ultima poezie a fratelui Ioan Marini