1. Nu-i spre fericire calea
Presărată prea cu flori,
Ca să poți culege una
Sângeri greu de multe ori.
Nu-s pe drumul cunoștinței
Pomi cu roadele prea jos,
Ca s-ajungi la câte unul
/: Sui adesea drum spinos. :/

2. Nu-i pe-ogorul mântuirii
Grâul răsărit prea des,
Câtă muncă și sudoare
Ca să vezi un snop cules.
Nu-s în slujba curăției
Prea mulți lucrători cu har
Ca să poat-alege unul
/: Câtă cernere și jar! :/

3. Spre-mpăcarea conştiinței
Nu-i drum scurt și nici ușor,
Dar odat-ajuns acolo
Ce-orizont odihnitor!
Suflete, oricâte jertfe
Ți s-ar cere, ne-ndoios,
Înmiit mai mult e harul
/: Răsplătirii lui Hristos. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 302.
Autor text: Traian Dorz.