1. Mergeam şi eu odată pe drumul cel mişel,
Dar, vai, unde-aş fi-acuma de-aş fi sfârşit pe el!

R: O, slavă, veşnic slavă,
Iubirii lui Hristos,
/: Căci numai El din moartea
Cea veşnică m-a scos. :/

2. Umblam şi eu cu lumea pe calea largă, - dar
Vai, ce-aş fi-ajuns pe urmă în focul cel amar.

3. Vorbeam şi eu odată cu cei nebuni, ca ei,
Dar vai, ce-aveau s-ajungă la urmă paşii mei.

4. M-aş fi putut desparte pe veci de Dumnezeu,
Căci, vai, n-aveam pe nimeni să-mi mustre drumul meu.

5. Târziu, un Singur Prieten a fost să-mi spună cum
Sfârşeşte-al nepăsării şi-al vinei mele drum.

6. De nu-mi ieşeai, Isuse, atunci în drumul meu,
Vai, unde-aş fi astăzi, veşnic pierdut de Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 298.
Autor text: Traian Dorz.