1. Fiecare despărțire
De-o ființă ce-ai iubit,
Este-un strop de nimicire,
Ți-este-o parte din sfârșit.
Fiecare strâns de gene
Este-un văl peste lumini
- Teama veșnicei gheene
Să te facă să suspini.

2. Fiecare-apus de soare
Este-o-nștiintare iar:
poate pentru-a ta sculare
Mâine n-am să mai răsar.
Fiecare seară este
O chemare spre mormânt,
- Poate, fără nici o veste
Să te prăbușeasc-un vânt.

3. Fiecare suferință
Este-un sfânt îndemn de Sus.
Spre-a-L chema cu pocăinţă
Și cu lacrimi pe Isus.
Fiecare, fiecare
Să te facă să te temi,
- După înc-o amânare -
Că-n zadar ai să-L mai chemi.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea nr. 157
Autor text: Traian Dorz