1. În zbor spre Primăvară
Nimic nu te oprească,
Nici fiare, nici furtune
Ce-au prins să viscolească
/: Cu cât mai sus ţi-e zborul,
Mai liber eşti de toate,
Plutirea ta s-o frângă,
Nimica nu mai poate. :/

2. În zborul spre virtute
Când urci a ei 'nălţime,
Să nu priveşti la lume,
Să n-asculţi de mulţime!
/: Ci necurmat ţi-ndreaptă,
Cu umilinţă faţa
Spre Dumnezeul Slavei
În care ai viața. :/

3. În zbor spre Veşnicie,
Spre sfânta ei lumină
Din tot ce e vremelnic,
Nimic nu te reţină.
/: Căci cel ce prin credinţă
Se 'nalţă totdeauna,
Devine-n întregime
Cu veşnicia, una. :/

4. În zbor spre nesfârşita
Și plina Sărbătoare,
Tăcut te-avântă zilnic,
Învăluit în soare.
/: Trăirea în lumină
Și-n dragoste fierbinte,
E cu putinţă numai
Când zbori mereu 'nainte! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 79.