1. Mai bine firul vieţii-mi să se curme,
Isus de mii de ori mai bine,
Săgeata suferinţei să mă scurme,
Decât să mă despart de Tine!

R: Nu pot, nu pot trăda cu josnicie
A adevărului lucrare.
La dreapta judecată ce-o să vie,
Cum voi rămâne în picioare?

2. Oricât de aurit şi plin să pară
Ispititorul blid de linte,
Rămân cu-a sărăciei grea povară,
Dar merg pe calea Ta, 'nainte!

3. Isuse, nu pot să renunţ Ia Tine.
Prin toate câte-ar fi să vină.
Din ce e-al Tău, nu pot s-arunc din mine,
Nu pot! de m-ar târî prin tină.

4. Căci fără Tine, scurta mea trăire,
Ar fi al Gheenei fum şi ceaţă,
Și n-aş mai şti în veci de fericire,
De mi-ai lipsi Tu din viaţă!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 82.