1. Numai un suflet mare poate
Ierta vrăjmaşuI său atunci
Când răul ce i-l face-acesta
Nu are-n lume niciodată,
Nici îndreptare, nici iertare
Va rana nemaivindecată,
Numai un suflet mare-şi
Ierta vrăjmaşul său atunci.

2. Numai un suflet 'nalt îşi poate
Salva vrăjmaşul său atunci,
Când după ce-i zdrobise viaţa,
Ajunge-n mâna lui căzut,
Cu toate rănile făcute,
Cu neuitatul rău făcut,
Numai un suflet 'nalt îşi poate
Salva vrăjmaşul său atunci.

3. Numai un suflet sfânt îşi poate
Iubi vrăjmaşul său atunci,
Când nici un bine nu-l îmbună
Și nici o milă nu-l înmoaie.
Când pân-la moarte-l urmăreşte
Cu-aceeaşi ură şi văpaie,
Numai un suflet sfânt îşi poate
Iubi vrăjmaşul său atunci.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 96.
Autor text: Traian Dorz