1. Mâinile Tale, dulce Isuse,
Mâinile care din lut ne-au creat,
/: Întinse pe lemn se lăsară străpunse,
O, mâinile Tale ce totul au dat. (bis) :/

2. Gleznele Tale, glezne trudite,
Pline de colb şi de spini şi de dor,
/: Pe lemnul ruşinii au fost ţintuite,
Ca dreaptă răsplată a dragostei lor. (bis) :/

3. Fruntea senină ca zările-albastre,
Plină de milă ce-adânc s-a plecat,
/: Purtă diadema batjocurii noastre.
O, fruntea Slăvitului nostru-mpărat. (bis) :/

4. Buzele Tale pe care stătură
Vorbele sfinte din cer coborând,
/: Sorbiră paharul de fiere şi ură,
Și râuri de sânge lăsară iertând. (bis) :/

5. Inima sfântă, flacăra-ascunsă,
Ceruri de slavă lăsă şi veni,
/: De-o suliţă rece să fie străpunsă,
Adânc vinovată c-atât ne iubi. (bis) :/

6. Dragostea care din Tatăl purcede
Plânge şi astăzi cu-acelaşi suspin
/: Dar oricare suflet aude şi crede,
În Dragostea Sfântă se-alină deplin. (bis) :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 128.
Autor text: Costache Ioanid