1. Izvorul mântuirii mele
E-n Jertfa Ta, Isus iubit;
/: De-adânciIe-mi păcate grele,
Cum aş fi-ajuns să scap de ele
De n-ai fi fost Tu răstignit? :/

2. Cum aş fi-ajuns să am intrare
În Templul vieţii fericit,
/: De n-ar fi fost a Ta-ndurare,
Cât veşnicia şi mai mare
De n-ai fi fost Tu răstignit? :/

3. Cum aş fi cunoscut iubirea
Și-alinul ei nepreţuit,
/: De n-ai fi părăsit mărirea
Și-nomenit Dumnezeirea,
De n-ai fi fost Tu răstignit? :/

4. Cum aş fi-ajuns la mângâierea
Ce-o am prin Duhul Tău sfinţit,
/: Și cum aş fi primit puterea
Și pacea care-o dă-nfierea,
De n-ai fi fost Tu răstignit? :/

5. O, slavă Jertfei preacurate,
Mântuitorul meu slăvit,
Căci harurile-Ți minunate
Eu Ie-am primit din plin pe toate
Pentru c-ai fost Tu răstignit.

I: Câmtările Harului, volumul 2, cântarea 126.