1. Numai atunci îţi pierzi credinţa
Când multe-ncredinţări te cheamă,
Acolo-ţi pierzi iubirea unde
Iubiri prea multe iei în seamă.
Doar unde vorbele-s prea multe
Acolo-ţi pierzi vorbirea bună,
Și-acolo-ţi pierzi prietenia
Pe unde-ai prea mulţi împreună.

2. Atunci începi să-ţi pierzi cuvântul
Când spui prea multele cuvinte
Și-atunci calci legământul unic
Când faci prea multe legăminte.
Acolo-ţi pierzi cărarea bună,
De unde iei cărări prea multe,
Când nu mai vrei s-asculţi de nimeni
Nici n-ai pe nimeni să te-asculte.

3. Atunci îţi lepezi şi botezul
Când i-ndoieşti temeinicia
Și sufletul ţi-l pierzi în clipa
Când ţi-ai pierdut statornicia.
Comorile acestea sfinte
Ți-s date unice-n viață
Și nu le pierzi decât de unde
Tu lepezi unica povață.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 248.
Autor text: Traian Dorz.