1. Într-o zi ca asta Doamne erai prins,
Și legat ca furii Te lăsai împins.
/: Dus Ia judecată Te Iăsai bătut,
Sărutat de gura care Te-a vândut. :/

2. Şi vândut de gura ce Te-a sărutat,
Te-ai lăsat în vină, Cel nevinovat.
/: Miel Tăcut de jertfă, singur Te-ai adus,
Ca să se-mplinească ce fusese spus.

3. N-ai răspuns Ia nimeni când Te-nvinuia,
Sufereai ocara celui ce lovea,
/: Sufereai ruşinea celui ce-a scuipat:
Era ceasul care trebuia răbdat. :/

4. Ce-ai răbdat, o, nimeni nu va şti nicicând. Pentru toate, Ție ne-nchinăm zicând:
/: Slavă mult răbdării Tale ce-o aduci,
Slavă jertfei tale, sfintei Tale cruci. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 113.
Autor text: Traian Dorz.