1. Ce-ai vrea să fii iubite
În Mâinele ce vine?
Spre ce se-ndreaptă dorul
Ce arde-adânc în tine?
Poţi fi o stea pe cerul
Veciei fericite,
Un stâlp în Templul păcii
Și-al dragostei sfinţite.

2. Poţi fi gingaşă floare
În Raiul curăţiei,
Să-mparţi deplin mireasma
Plăcut-a bucuriei.
Poţi fi-ncrustat ca piatră
Cu raze orbitoare,
Pe-a Domnului cunună
În veci strălucitoare.

3. Poţi fi moştean al Casei
Cerescului Părinte,
Și toată veşnicia
Să fie-a ta 'nainte!
Poţi fi divină harfă
În mâna Celui care
Păstrează taina sfântă
De cânturi dătătoare.

4. Poţi fi-mpărat şi preot
Pe Tronul alb al vieţii,
Și crainic al virtuţii
Și sol al frumuseţii.
Poţi fi... şi câte haruri
Îţi sunt azi cu putinţă,
Dacă-L primeşti pe Domnul
În tine, prin credință!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 109.