1. Spune-mi ai aflat iubite,
După-atâta alergare,
Fericirea care-o cauţi
Pe-a pământului cărare?
Spune-mi ai aflat tu pacea
Și odihna cea plăcută,
În al lumii drum şi leagăn
Și-n dulceaţa ei părută?

2. Spune-mi ai aflat dreptatea
Şi-adevărul şi iubirea
După care-ai plâns în taină
Răscolind întreagă firea?
Spune-mi ai aflat prin slava
Cărților nenumărate
Libertatea şi-nţelesul
Vieţii tale-adevărate?

3. Nu te-ascunde! ... Ci fii sincer
Și întreabă-te pe tine.
- Cel ce pierde sau câștigă,
Eşti doar tu... Gândeşte bine!
Toate câte tu căutat-ai,
Poţi să le-afli-acum izvorul.
Stai! Şi-ndreapt-a ta fiinţă
Spre Isus Mântuitorul.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 236.