1. Ca să mă-mbraci cu viaţă, Ți-ai dezbrăcat viaţa;
Ca să mă duci în slavă, Tu slava-ai părăsit,
Cu chipul umilinţei Ți-ai învelit Tu Faţa,
Ca să mă 'nalţi pe mine, Isuse preaiubit.

2. Păcatul meu Te duse pe dealul "Căpăţânii",
Și moarte ruşinoasă-acolo-ai suferit,
Ca să mă scapi de moarte şi blestemul ruşinii.
Te-ai dăruit pe Tine, lsuse preaiubit.

3. În locu-mpărăţiei Tu ai luat robia,
În locul strălucirii, mormântul ai primit,
Deşi-mpărat puternic, Tu ai ales slăbia,
Să mă-ntăreşti pe mine, Isuse preaiubit.

4. Ca Miel sfinţit de jertfă Te-ai dat înspre junghiere,
Deşi Tu eşti păstorul din veacuri hărăzit,
Pe trupul Tău şi-n suflet purtat-ai grea durere,
Ca eu să nu mai sufăr, Isuse preaiubit.

5. Cât Te-a costat Isuse răscumpărarea-mi mare,
Ce preţ nespus plam-al, sa pot h mântuit,
Ca să-l cuprind-o minte, nicicând n-ar fi în stare,
Și toate-acestea numai fiindcă m-ai iubit.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 227.