1. Iubirea mea, ridică-ţi ochii,
Pe totdeauna dinspre jos,
E ţelul tău tot mai aproape,
E ceasul tău tot mai frumos.

R1: Despovărată de-orice fumuri,
Să ieşi din neguri spre mai 'nalt,
Și tot mai luminos fă-ţi zborul,
De la un pisc la celălalt.

2. Topeşte-n mila rugăciunii,
Gheţarii vechilor tristeţi,
Și larg învăluie-i pe oameni,
Cu ochii celeilalte vieţi.

R2: Acoperă, cu faţa-ntoarsă,
A semenilor goliciuni,
Și-alege numai bucuria,
Din tot ce-mparţi, din tot ce-aduni.

3. Când între Adevăr şi Milă,
Nu ştii la care să rămâi,
Se bucură şi Adevărul,
Dacă deschizi la Milă-ntâi.

R3: Când numai binecuvântare,
Vei împărţi şi tuturor,
Un nor de slavă luminoasă,
Te va-nălţa în ochii lor.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 215.
Autor text: Traian Dorz.