1. Isus a înviat din morţi /: biruitor :/,
Din însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat.
Trăieşte, trăieşte,
/: E viu cu-adevărat! :/

R1: Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng,
Vin primăveri ce iarna iar înfrâng.
Şi toate spun că Cel crucificat,
Trăieşte, trăieşte,
E viu (e viu) cu-adevărat!

2. Isus a înviat cu trup /: de slavă plin :/,
Aşa cum vom trăi şi noi prin har divin;
De două mii de ani în luptă ne-ncetat,
Trăieşte, trăieşte,
/: E viu cu-adevărat! :/

R2: Dar dacă-i drept să-nvie frunza iar,
Și florile când din pământ răsar,
Cu atât mai mult Acel ce le-a creat,
Trăieşte, trăieşte,
E viu (e viu) cu-adevărat!

3. Isus a înviat puternic şi slăvit /: şi preaslăvit :/,
Și sutele de fraţi cu Domnul au vorbit.
Apoi în patru zări pornind ei au strigat:
Trăieşte, trăieşte,
/: E viu cu-adevărat! :/

R3: Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
Nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat,
Trăieşte, trăieşte,
E viu (e viu) cu-adevărat!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 213.
Autor text: Costache Ioanid.