1. Glasul rugăciunii mele,
Doamne, rabdămi-l tăcând
Că 'naintea Ta-mi stă duhul
Frământat şi tremurând.
Calea Ta întotdeauna
Am văzut-o-n fața mea,
/: Însă eu necredinciosul
N-am umblat smerit pe ea. :/

2. Duhul Tău întotdeauna
A fost sfânt şi-a fost aprins,
Însă eu neveghetorul
Prea am fost de somn învins.
Voia Ta întotdeauna
Am simţit-o luminos,
/: Însă eu neascultătorul
N-am iubit-o credincios. :/

3. Şi Cuvântu-Ţi totdeauna,
L-am avut şi l-am purtat,
Însă eu nepăsătorul
Prea adesea l-am uitat.
Fraţii mei întotdeauna,
M-au înştiinţat să-ascult
/: Însă eu nesocotitul
I-am rănit atât de mult. :/

4. Mila Ta dintotdeauna,
Mă tot cheamă să mă-ndrept
Însă eu necugetatul
Nu ştiu cât mai tot aştept
Glasul meu, ascultă-l Doamne
Şi-mi îndreaptă-al vieţii rost,
/: Căci mă leg din clipa asta
Să nu fiu tot cum am fost. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 234.
Autor text: Traian Dorz.