1. Inima, de Tine, Doamne, mi-alipesc,
Căci în Tine pace pe deplin găsesc,
Valuri de ispite, nori vrăjmaşi şi răi,
Toate dau în lături când vin paşii Tăi.

2. Harul Tău mi-e sprijin pururea pe drum,
El mă ţine-n braţe căci el ştie cum.
Când prin valea morţii trebuie să trec,
Pe slăvitu-i umăr capul mi-l aplec.

3. De Fiinţa-Ți sfântă, inima mi-anin,
Contopeşte-o-n Tine, Doamne, pe deplin.
Să nu se mai poată smulge niciodat'
De la sânu-Ți dulce unde s-a predat.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 202.