1. Cu rădăcini de foc şi de iubire,
Isuse-n Tine m-ai ţesut,
/: M-ai împletit cu-a harului Tău fire,
Și strop de soare m-ai făcut. :/

2. M-ai ridicat din văi adânci de noapte,
Și-n cerul Tău m-ai aşezat,
/: Să gust din sfintele lui roade coapte,
lsus, cu mâna Ta mi-ai dat. :/

3. Pe mine cel mai vrednic de osândă,
Tu m-ai primit în via Ta,
/: Și-ai spus să satur gloata cea flămândă,
Cu strugurii cei copţi din ea. :/

4. Apoi, cu armătura ta cea vie,
M-ai îmbrăcat, ca să păzesc.
/: A adevărului preasfântă glie,
Și drumul Tău să-l netezesc. :/

5. O, cum să-Ți mulţumesc acum de toate,
lsuse, oare cu ce dar?
/: Să Te iubesc mai mult atâta poate,
O inimă scăldată-n har! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 195.