1. Când inima mi-e prinsă de-ntuneric,
Isuse, vin' cu fulgerile Tale,
/: Și-n plin străpunge orice chip himeric,
Să nu m-abată de pe sfânta-Ți cale. :/

2. Când inima de chin mi-e copleşită,
Și-ntemniţată-n îndoieli amare,
/: Isus - Puterea cea nebănuită,
O, vin cu-alaiul Tău de sărbătoare. :/

3. Când inima mi-e aspră şi pustie,
Isuse, vin' cu-a harului Tău ploaie,
/: Și bulgării-ntăriţi şi arşi din glie,
Desăvârşit pătrunde-i şi-i înmoaie. :/

4. Când inima mi-e piaţă de cetate,
Ca furnicarul fără de hodină,
/: Isus - Tăcerea care-ntrece toate.
Te chem o, vin' cu pacea Ta deplină. :/

5. Căci unde aş putea s-alerg? La cine?
De n-ai fi Tu, Stăpânul meu puternic?
/: - În Tine mă încred, numai în Tine,
Și mă închin 'naintea Ta, cucernic. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 191.