1. Eu nu mă plâng de lupte,
Căci singur mi le-am vrut;
C-o să le am pe lume,
Știam de la-nceput.
/: Ştiam, numai necazuri,
Că-n lume o să am,
Când calea mântuirii,
S-o iau mă hotăram. :/

2. Eu nu mă plâng de lupte,
Căci singur mi le-am vrut;
C-o să le am pe lume,
Știam de la-nceput.
/: Ştiam cu ce-i unită,
Umblarea cu Isus,
Știam cu câte jertfe,
Știam, că mi s-a spus. :/

3. Dar după ani de luptă,
Azi când le-am îndurat,
Mai om mă simt fiindcă,
Am ars şi-am sângerat.
/: Mai una cu-adevărul,
Spre care-am pătimit,
De care n-aş fi vrednic,
Să nu-l fi suferit. :/

4. Am vrut aşa credinţă,
S-arăt spre-al meu Stăpân,
Când El e-n suferinţă,
Alături să-I rămân.
/: Decât un drum prin iarbă,
Și-un rod uşor cules,
Mai bine-urcuş eroic,
Spre Țelul meu ales. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 190.
Autor text: Traian Dorz.