1. Noi am rămas urcând spre culme,
Calvarul şi mai greu de-acum,
Când voi vă-ntoarceţi în "cetate",
Și singuri ne-aţi lăsat în drum!

R: De acum amestecaţi în ceata
De cărturari şi farisei,
/: Veţi cere răstignirea noastră,
Ne veţi lovi şi voi cu ei! :/

2. Nu vă putem urma Cărarea
Pe care v-aţi întors-napoi,
Deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi,
Și-atâtea amintiri cu voi...

3. Simţi-vom de sub greul crucii
Când biciuiţi vom fi cumplit,
Și şti-vom dintre mii de bice
Că-i frate cel ce ne-a lovit!

4. Cunoaşte-vom din mii de buze
Pe-a fratelui ce ne-a scuipat,
Din mii de cuie vom cunoaşte
Când mâna "fratelui" a dat.

5. Şi vom întoarce-n altă parte
Obrazu-nsângerat şi stâns,
Vom înghiţi în noi durerea...
Și nu ne veţi vedea c-am plâns!

6. Dar când vom fi întinşi pe cruce
De voi pe care v-am iubit,
Va-ncepe veşnicia noastră
Căci ceasul vostru s-a sfârşit.

7. Suim! Şi grea e crucea-n spate,
Răbdăm! Şi geme plânsu-n noi,
Ne doare despărţirea voastră,
Dar nu ne-ntoarcem înapoi!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 353.
Autor text: Traian Dorz.