1. Doresc să-Ți fiu Isuse ostaş adevărat,
Cu toată armătura cerească îmbrăcat.
/: Mijlocul cu-Adevărul să-l am mereu încins,
De nici o amăgire să nu mai pot fi-nvins. :/

2. Cu platoşa Dreptăţii s-am pieptul îmbrăcat,
Să nu-mi pătrundă-n suflet nimica necurat.
/: Cu râvna Vestei Bune picioareIe-ncălţând,
S-alerg pe calea sfântă cu rod ales oricând. :/

3. Dar peste toate scutul credinţei să-l încing,
SăgeţiIe-arzătoare a celui rău să sting.
/: Sub coiful mântuirii să-mi fie capul meu,
Ca mintea sănătoasă s-o pot avea mereu. :/

4. Iar sabia cea tare a Duhului Preasfânt,
În mâna mea să fie al Domnului Cuvânt.
/: Aşa fiind de-a pururi ne-nvins de cel vrăjmaş,
Ți-aş fi şi eu, Isuse, adevărat ostaş. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 187.
Autor text: Traian Dorz.