1. Adevărat e Doamne, Cuvântul Tău cel sfânt,
Că Tu făcut-ai totul în cer şi pe pământ,
Că, Dumnezeu al slavei, smerit Te-ai întrupat,
Că pentu mine chinuri şi moarte-ai îndurat.

2. Că-n lupta cu vrăjmaşul părând o clipă-nfrânt,
C-o veşnică izbândă ieşit-ai din mormânt.
Şi c-o măreaţă slavă mi-ai arătat că poţi,
Pe-ai Tăi vrăjmaşi ca praful să-i nimiceşti pe toţi.

3.
Mi-ai arătat lumina şi adevărul tot,
Și să cunosc pe Tatăl Eternul Savaot.
Mi-ai arătat Edenul de cinste fericit,
Și tot ce-n veşnicie cu drag mi-ai pregătit.

4. Mi-ai spus că toate-acestea în veacul netrecut,
Isuse, pentru mine cu grijă le-ai făcut.
…Eu sunt un praf, o umbră, ori nici atâta nu-s.
Și totuşi fără mine ar plânge toate Sus...

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 185.
Autor text: Traian Dorz.