1. Iubirea Ta, Isuse
Prin câte depărtări
De lumi şi ani căutat-a
Pierdutele-mi cărări! ...
Căci setea ei de alţii
Și mila trebuia
Să afle-un vas, s-arate
Cât har cuprinde-n ea.

2. Şi n-a putut să afle
Un lut mai împietrit,
Spre-a-şi arăta rodirea
În chip mai strălucit.
Şi nu era un nume
Mai mut şi mai de jos,
Spre-a-şi arăta sublimul
Cântării mai frumos

3. Căci orişicine altul
Având şi-un dor al său
N-ar fi-arătat că totul
E numai harul Tău...
De-aceea tot ce cântă
Cereşte-n harfa mea
E doar a Ta iubire,
Doar ea, doar ea doar ea.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 229.
Text: Traian Dorz