1. Pe Dumnezeu, cel mai puţin
Să-L faci s-aştepte-a ta iubire.
Din toate câte-n cale-ţi vin
Nimic n-ascund-a Lui privire.
Lui Dumnezeu întâi să-I dai
O ascultare mai întreagă;
Din tot ce-ţi spune-al lumii grai
Să nu primeşti, să nu te-atragă.

2. Pe Dumnezeu, mai prețuit
Să-L ai în orişice clipită
Și-atunci întreg vei fi păzit
De-alunecare în ispită.
Lui Dumnezeu întâi să-I crezi
Cuvântul dătător de viaţă
Și fără văl tu ai să vezi
A adevărului Său faţă.

3. Lui Dumnezeu să-I dai, oricum,
Desăvârşită-ntâietate,
Orice chemări îţi vin în drum,
Înlătură-le toate, toate.
Căci când lui Dumnezeu întâi
Îi dai tot sufletul din tine,
Oricum te duci, oricum rămâi,
Tu ești al Lui și El le ține.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 228.