1. În cea mai minunată limbă
Care-ai lăsat-o pe pământ,
Am vrut să-Ţi preamărim Isuse,
/: Iubitu-Ţi Nume veşnic sfânţ. :/
lubirea noastră-ndatorată
Și gândul recunoscător,
Am vrut să Ţi-o aducem toată
/: Cu cel mai sfânt şi drag fior. :/

2. Din cea mai cald simțită pace,
A celei mai curate stări,
Am vrut să-Ţi înălţăm vibrarea
/: Nemaigrăitelor cântări. :/
Cu-atâta dragoste trudit-am,
Să le gândim tot mai curat,
Să le-nălţăm cât mai frumoase,
/: Ca să le placi cu-adevărat. :/

3. Nu le privi nevrednicia,
Ci cât de mult ne-am ostenit,
Să Ţi le dăm cât mai frumoase,
/: Și mai cu suflet fericit. :/
De-am fi ştiut mai dulce-o limbă
Și-o armonie mai presus,
Și stări mai binecuvântate,
/: Isuse-aşa Ți le-am fi-adus. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 224.
Autor text: Traian Dorz.