1. O, Tată al bunătăţii ai milă ne-ncetat,
De toţi acei la care un suflet bun le-ai dat;
Să nu-i laşi pe cei dornici lipsiţi în anii grei,
Căci tot ce au pe lume, ei nu ţin pentru ei.

2. O, Tată al iubirii, fii bun şi-ndurător,
Cu cei în care arde al dragostei fior.
Să nu laşi despărţirea cu dorul la un loc,
Căci rari sunt cei pe care nu-i mistuie-acest foc!

3. O, Tată al bucuriei, îndură-Te de-acei
Ce au pe lume-o casă, dar n-au căldura ei,
Tu care totdeauna poţi fi cu-ai Tăi iubiţi,
Fă-i şi pe ei asemeni, de-ai lor nedespărţiţi.

4. O, Tată al răbdării, fii răbdător şi bun,
Cu toţi acei pe care prea mari poveri se pun
Măreşte-le puterea când greul li-l măreşti,
'Nainte de răbdare necazul să-l sfârşeşti!

5. O, Tată al rugăciunii, ascultă-i Tu din Cer
Pe cei ce ani, cu lacrimi, acelaşi har Ți-l cer Adună-i şi pe dânşii, cum ruga le-o aduni,
Dă harul pentru care ceri ani de rugăciuni.

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 318.
Autor text: Traian Dorz.