1. Pierdut zăceam în greu păcat,
Căzut din al iertării har,
/: Când Doamne iar m-ai căutat,
Și-atât de dulce m-ai chemat,
La Tine iar, la Tine iar! :/

2. Ce-adânc-a fost căderea mea,
Și în ce adânc păcat zăceam,
/: Că-n starea mea nespus de rea,
Simţeam că-n desnădejdea-mi grea
Pe nimeni n-am, pe nimeni n-am! :/

3. Fiinţa-ntreagă mi-a pătruns,
Chemarea dulcelui Tău har,
/: Cu-ntregu-mi suflet Ți-am răspuns
Lăsând păcatul meu ascuns,
În plâns amar, în plâns amar! :/

4. Cu scumpu-Ți sânge mi-ai spălat
Din nou păcatul făptuit,
/: O, Doamne-n veci fii lăudat,
Ce har să fii din nou iertat,
Ce har slăvit, ce har slăvit! :/

5. Atât de-adânc Îţi mulţumesc,
Îndepărtat pe veci de rău,
/: Cu-ntreagă inima-Ți slujesc,
Și-ntreaga-mi viaţă Ți-o jertfesc
Pe veci al Tău, pe veci al Tău! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 313.
Autor text: Traian Dorz.