1. Când ne-ai lăsat porunca milei,
Pentru de-aproapele sărman,
/: Noi am simţit Isus că Tu eşti
Acel milos Samaritean! :/

2. Căci, vai, şi noi am fost odată
Căzuţi între tâlhari cumpliţi,
/: Strigând zadarnic după milă,
Zăceam uitaţi şi părăsiţi! :/

3. Dar n-a fost nimeni să ne-ajute,
Căci cine oare-ar fi putut,
/: Când sufletul zăcea-n pierzare,
Atât de-adânc şi greu căzut. :/

4. De n-ai fi fost Tu milostive
Și bunule Samaritean,
/: Noi n-am fi-aflat nicicând odihna
Din sfântul mântuirii han. :/

5. Ce bun ai fost cu noi Isuse,
Și cât de-adânc Îți mulţumim,
/: Fă ca şi noi, aşa ca Tine,
În slujba milei să trăim! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 304.
Autor text: Traian Dorz.