1. Dacă stai drept, nu te teme,
Că vei merge strâmb pe cale.
Nici de gura lumii care,
Caută vini umblării tale.
Nu te teme, când curată,
Inima îţi este-n toate.
Să dărâme curăţia nimenea,
În veci nu poate.

2. Când stăpân ţi-e adevărul,
Pe întreaga ta fiinţă.
Urle toţi în jur, tu fi-vei,
Purtător de biruinţă.
Focul dragostei când arde,
În cădelniţa vieţii.
Tu te-avântă înainte,
Zică ce vor vrea drumeţii.

3. Harul bunătăţii sfinte,
Piatra inimii de-ţi moaie.
Nu-i putere-n lumea toată,
Să te frângă, să te-ndoaie.
Faţa ta de-arată chipul,
Soarelui Neprihănirii.
Nu te-ntoarce s-auzi glasul,
Pizmei şi-al învinuirii.

4. Căci nici cerul, nici pământul,
Nu te pot opri vreodat'.
Când trăieşti oriunde viaţa,
Domnului, adevărat.
Ci deschise-i sunt de-a-pururi,
Porțile împărăției.
Odihnindu-te în poala,
Fericit-a veșniciei.

I: Cântarile Harului, volumul 2, cântarea 163.