1. Când munţi de nedreptate,
Îmi stau în drum mereu,
Ce-ai face Tu, Isuse,
De-ai fi în locul meu?
- Eu aş răbda-n tăcere,
Prietenul Meu drag.
Dreptatea pân-la urmă,
Surpa-va munţi şirag.

2. Când ura mă loveşte,
Când duhul geme greu,
Ce-ai face Tu, Isuse,
De-ai fi în locul meu?
- Eu aş iubi şi-aş ţine,
Spre cer inima Mea,
Iubirea-nvinge ura,
Oricât ar fi de grea.

3. Când îndoieli mi-ncearcă,
Credinţa-n Dumnezeu,
Ce-ai face Tu, Isuse,
De-ai fi în locul meu?
- Eu Mi-aş pleca genunchii,
C-atunci în Ghetsimani.
Prin rugă prinzi putere,
Să treci peste duşmani.

4. Când cei mai dragi m-apasă,
Și-s tot mai singur eu,
Ce-ai face Tu, Isuse,
De-ai fi în locul meu?
- Eu aş urca în pace,
Al crucii sfânt calvar.
Nu bezna nopţii-nvinge,
Ci zorii, când răsar!

I: Cântarile Harului, volumul 2, cântarea 160.