Întinde mâna Ta, privind
spre mine cu-ndurare
și fă-mă, Doamne, să mă prind
de Tine tot mai tare!
Arată-mi cerul Tău aprins,
de sfânta strălucire,
iar chipul trecător, mai stins
să-mi fie în privire.
Păstrează viu avântul meu
purtat spre curăţie,
și drumul harului mereu
mai luminat să-mi fie.
Fă-mi pasul vieţii mai vioi,
mergând spre fericire,
să nu privească înapoi
la neagra omenire.
Lumina zorilor cereşti
s-o văd mai luminoasă,
și-n jurul meu să răspândeşti
Iubirea Ta duioasă.
În orice zi şi-n orice ceas,
cu tot ce am în mine,
să fiu de Tine mai atras
și contopit cu Tine.