1. Ca fulgerul pe nori,
la noi cobori,
în zorii albei Sărbători,
Așa ne-ai spus,
Iubit Isus,
atunci când viața Ți-am adus.
Și fericiți,
și-n pace-nvăluiți,
și-n har mai întăriți,
noi te-așteptăm smeriți,
Ni-e inima de dor,
învăpăiat cuptor.
O, vin! Strigăm stăruitor,
dorit Mântuitor.

2. Ca nesecat Alin,
cobori Tu lin,
în sufletul zdrobit de chin.
Și-l liniștești
și-l întărești
și-adâncă pace-i dăruiești.
Îi dai avânt.
prin viul Tău Cuvânt,
ca să nu cadă-nfrânt,
pe drumul vieții sfânt.
Ci mai înflăcărat,
în har înveșmântat,
prin traiul lui tot mai curat,
să fii Tu înălțat.

3. Ca seara peste văi,
Tu, la ai Tăi,
cobori pe-nmiresmate căi.
Și tot ce-ai spus
când Tu Te-ai dus,
ne dai mai mult și mai presus.
Pe-aripi de zori
mai sus, mai sus de nori,
pe lângă mii de sori,
noi trecem călători.
Și-acolo-n Țara Ta
Osana-Ți vom cânta,
și-n veci vom binecuvânta,
Isus, iubirea Ta.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 211.