Nu mi-a rămas din toate
iubirile ce-aveam,
decât Tu, Doamne, singur
mai drag ca tot ce am.
Nu mi-a rămas comoară
din tot ce-am preţuit,
decât Isuse, una:
Cuvântul Tău iubit.
Nu mi-a rămas din gânduri
și doruri de demult,
decât Isuse, unul:
statornic să Te-ascult.
Nu mi-au rămas din lacrimi
din câte le-am vărsat,
decât, Isuse, acelea
ce Ție Ți le-am dat.
De câtă dărnicie
am împărţit mereu,
mi-a mai rămas ce nimeni
nu ştie c-am dat eu.
Şi din cântări, din toate,
nu am decât pe-acea,
ce n-o să ştie nimeni
cântând-o că-i a mea.