1. Voi care aţi fost adânc legaţi,
Și Dumnezeu v-a dat scăpare
Voi pân-la moarte-l datoraţi,
Recunoştinţa cea mai mare!

R: O, nu uitaţi, o, nu uitaţi,
Ce I-aţi promis, ce-I datoraţi,
Pliniţi al vostru legământ,
Căci Dumnezeul vostru-l sfânt!

2. Voi care L-aţi chemat în greu,
Și El va scos din suferinţă,
Voi până-n veci lui Dumnezeu
Îi datoraţi recunoştinţă!

3. Atât de-adânc căzuţi eraţi,
Când El v-aduse izbăvire,
Azi El aşteaptă, nu uitaţi,
Întreaga voastra dăruire!

4. O, nu uitaţi ce l-aţi promis,
Când L-aţi rugat în strâmtoare,
El Și-a-mplinit Cuvântu-I scris,
Dar cum vi-I împliniţi voi oare?

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 284.
Autor Text: Traian Dorz