1. Numele Tău e minunat,
O, Doamne Sfânt şi Mare,
E-al cerurilor nesecat,
Izvor de desfătare.
Mereu mai nou, mai sfânt, mai 'nalt
Izvor de desfătare

R: Slăvit în veşnic cânt,
E Numele Tău sfânt,
Înalt şi negrăit Cuvânt,
/: E Numele Tău sfânt, sfânt, sfânt! :/

2. Numele Tău dumnezeiesc,
E Taină şi Lumină,
Nici îngerii nu Ți-l rostesc,
Ci cântă şi se-nchină.
Când Ți-L aud rostit în Cer,
Toţi îngerii se-nchină!

2. Numele Tău e strălucit,
E-al Cerurilor Soare,
E pace sfântă, negrăit
De-adânc odihnitoare;
Eternă pace, negrăit
De-adânc odihnitoare!

3. Numele Tău nebănuit,
E-avânt şi tinereţe,
E Paradisul nesfârşit,
De cânt şi frumuseţe,
Din care vecii curg spre veci
În cânt şi frumuseţe!

4. Numele Tău Preafericit
E şoaptă şi-alipire,
Unire de nebiruit,
Cu veşnica iubire,
Comoara celor cununaţi
Cu veșnica iubire.

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 275.
Autor Text: Traian Dorz.