1. Să fiu sădit în veşnica Grădină,
Pe malul râului cu Apă vie,
/: Din sevă de-Adevăr şi de Lumină :/
Să-mi trag deplin şi viaţă şi tărie!

2. Să fiu finic cu frunza veşnic verde,
Cu roade-n Soarele Dreptăţii coapte,
/: Privirea Lui de aur să-mi dezmierde :/
Făptura mea - că-n lume-i miez de noapte!

3. Sub mâna Grădinarului - în pace,
Să mă supun, să-mi curăţească toate
/: Mlădiţele uscate şi sărace, :/
Să pot rodi mai mult cât El socoate!

4. Iar roadele de viaţă dătătoare,
Crescute-n har și-n a iubirii lege,
/: Să fie zilnic mai atrăgătoare, :/
Să placă tuturor a le culege!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 251.